In amintirea celui mai bun prieten al meu : Gheorghe (Ginel) Georgescu, cel care m-a invatat aceasta poezie, veche de peste 60 de ani.
Intr-o noapte, departe de casa, am avut o insomnie. Am incercat sa o induplec numarand boabele de grau ale suveranului care primise jocul ce ii va purta numele : 2×1=2, 2×2=4, 2×4=8, etc. Apoi am incercat sa-mi spun o poezie, una care sa semene a ruga. Si asa mi-am amintit de Rugaciunea elevului :
Dumnezeule din Cer
Din al camerei ungher
Unde stau sa si ma trudesc
Lectiile sa-mi sfarsesc
Catre Tine ma intrept
Tu esti mare si Intelept.
Doamne, nu ma dumiresc
Pentru ce sa patimesc
Intrucat vinovat pot ca sa fiu
Lectia daca nu o stiu !
In al anilor sirag
Unii fac si altii trag
Si dreptate asta nu-i!
Cezar daca in vremea lui
Ar fi fost mai potolit
Nero de n-avea chibrit
Maicii Rome foc sa-i dea
Si atatia Ludovici
Plus atatia Friderici
Napoleon, de-ar fi fost
Om la casa lui cu rost
Si s-ar fi purtat corect
Nu!?, mai…scapam de un obiect !
Iar Papin fiind racit
S-a gasit mai motat
Ca sa faca ceai cu mac
In ulcica cu capac
Nu ca zic, dar spui
Ce-am eu cu ulcica lui?!
De accea eu
Ma retrag de la liceu
Iar de Ai vrea sa mai raman
Tu al tuturor Stapan
Schimba programul tot
Pune ore de inot
Zeci de ore de jucat
Mii de ore de plimbat
Fa sa curga tot ce-i ud
In directia Nord-Sud
Doamne numai Tu ma poti scapa
Dupa marea mila Ta!
